Naive rostiri somnurii, violete,
Înalt rugătoare, cerșesc eșafodul;
În zodii de boz aruncat e năvodul,
E vremea tăcerii caduce și bete.

E vremea tăcerii caduce și bete,
Cad nopți rubinii viforite de brume,
În pustă nechează un cal fără nume,
Târzii luminări tropotind pe-ndelete.

Târzii luminări tropotind pe-ndelete
Nuntesc cu arginturi luceferi de seară;
Miroase a sălcii cu gustul de ceară,
Demult lunecate-n ascunse casete.

Naive rostiri somnurii, violete
Sunt pulbere, fum și uitare, Poete!