agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4769 .



(În noaptea aceea)
poezie [ ]
din Plămânul sălbatec (1939)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Paul_Pãun ]

2009-03-11  |     |  Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil



În noaptea aceea, pentru prima oară
lumea s-a oprit într-o respirație adâncă
și în inima ei, ca o largă prăpastie
s-a deschis așteptarea.

Treaz de o lumină tristă, interioară
cu gesturi atente, prelungi
cu umbre, cu dansuri,
călcam pe locuri reci, lunecoase, adânci
ca pe un oraș înecat
purtător de oglinzi și blesteme.

Aveam
o misterioasă întâlnire cu noaptea
atunci
când pentru prima oară lumea s-a oprit
ca să mă aștepte.

Îi spuneam în gând
noapte, logodnica mea,
ce mult iubesc lumina ta de fantomă,
ce mult iubesc, în libertatea singurătății tale
arborii fără rădăcină ai delirului
ce mult iubesc, în ploile tale negre, suferința.
Ești uneori palidă de febre
și eu
sunt atunci un om al febrelor, al morții;
ești uneori
caldă ca subsuorile femeilor
profundă ca pădurile agitate de vânt
și eu iubesc atunci întâmplările neașteptate
și forțele de fier ale naturii.
Ești uneori lumina asta tristă, interioară
când lucrurile curg în jurul meu și fug însetate,
când fruntea trece printr-o oră mai rotundă,
mai umană,
când vântul îmi vorbește în somn ca într-o cutie de rezonanță,
când buzele-mi sunt albe.
Atunci, îmi place să știu
că port pe ele o sămânță incendiară
îmi place să știu
cum s-o arunc peste această lume impură.

Dar cu o voce arsă de emoții i-am spus
sunt poet
ca și cum mi-aș fi spus numai mie
și pe obraz, sub flacăra lunii,
genele grele umbreau
o descrescândă orgă, tremurătoare.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!