Cu glas spurcat- blestemi o soartă crudă...
Îți amintești o fată albă, dulce, nudă.
În păru-i prinseseși viitor, speranțe și vise îndrăznețe,
Dar vântul șuieratic veni pe ne-așteptate
Și luă și alb și vise și clipele- uitate...


De-atunci- tu rătăcești- nebun, cu păru-n vânt.
Prin amintirea pașilor văratici
La albul lunii și al rochiei de mireasă
Te rogi și plângi în riduri.


Și vrei ca moartea să se-ncheie,
Aștepți Iisusul demult promis...
Din trup să îți mănânce și sângele să-ți beie
Iubita ce-ai pierdut-o cândva în vânt- din vis.