agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5786 .



La cules de mure
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Sylvia_Plath ]

2009-03-13  |     |  Înscris în bibliotecă de T. Constantin Georgescu



Nimeni pe cărare, și nimic, nimic decât mure,
mure de o parte, de alta, deși mai mult către dreapta,
o cărare de mure, coborând în ocoluri, și marea
undeva la capăt, gâfâind. Murele
mari ca buricul degetului mare, oarba ca niște ochi
ebonii în gardurile vii, groase
cu sucuri albăstrii-roșiatice. Și mi se lasă pe degete.
N-am cerut o asemenea frăție de sânge ; probabil că mă iubesc.
Se așează mulțumite în sticla mea de lapte, turtindu-și rotunjimile.

Deasupra trec ciorile în stoluri negre, ca niște cacofonii –
petece de hârtie arsă rotindu-se pe un cer spart.
Doar vocea lor se aude protestând, protestând.
Nici nu mai cred că are să apară la capăt marea.
Pășunile înalte, verzi, strălucesc lumina pe dinăuntru.
Ajung la un tufiș de mure atât de coapte că e o tufă de muște,
atârnând cu pântecele verzi-albăstrii și cu voalurile aripilor pe un paravan chinezesc.
Sărbătoarea de miere a murelor le-a amețit ; se cred în cer.
Încă o cotitură și murele și tufișurile se termină.

Singurul lucru care urmează acum este marea.
Dintre două dealuri un vânt brusc se deschide spre mine ca o pâlnie,
plesnindu-mă peste față cu fantomele rufelor lui.
Dealurile aceste sunt prea verzi și dulci ca să aibă gust de sare.
Urmez poteca oilor printre ele. Un ultim cot mă aduce
pe fața dinspre miazănoapte a dealului, și fața e o stâncă portocalie
privind în gol, spre nimic altceva decât un gol mare
cu lumini albe de cositor și un vuiet de argintari
bătând, ciocănind mereu un metal neîmblânzit.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!