Tăcerea de seară îmbie pămantul
Să culce duios fiece floare plăpandă
Câmpii de-ntuneric le cânta
De leagăn, de dor, de ducă..
Pe-aleile strâmbe cade tălâmbă o lună
Și-a doua urmează prea lent
Miresme pufoase cunună cireșii
Cu tâmpla devenită regină.
Iarba pocnește grasă sub a mea goliciune
Peste care pături de iz de parfum se adună
Pe sus care grăbite cară dramatic perechi
Către ziuă.