Afara ploua neincetat,
La fel si inauntru,
In sufletul incetosat de ganduri
De fapte si gesturi tulburi.

Cad stropii grei de ploaie
Si limpede pocnesc
Si frunzele se-ndoaie
Si pomii se golesc.

Si bulgari reci de ploaie
Obrazul fin ingheata
Si mana mi-o inmoaie
Ramane fara viata,

Imi piere orice zambet
E-un gand tot mai amar,
Uitate-n amintire
Sperantele-apar rar.

Iar in gradina bradul
Se misca dureros
Si tremura si gardul
Se rupe zgomotos.

Mereu tot mai racoare
In jurul meu se face
Si-o simt nemuritoare
Speranta nu-mi da pace.

Plans de ape se repeta,
Lacrimi reci se sparg de gheata
Toamna toata iar regreta
Ca ramane fara viata.

Si bradul ce trosneste
Mereu tot mai apus
Nimic nu-si mai doreste
Decat un mic repaus.

Repaus intre viata,
moarte si speranta.