Dor de casă


De-atâtea ori când mă gândesc,
L-al meu Sibiu, cel părintesc
Pe obraz îmi simt o lăcrămioară caldă,
Și inima-mi încet tresaltă.

Și gându-mi zboară apoi către părinți,
Tu ține-i Doamne mulți ani fericiți,
C-a dorului durere o să le plece
Când iarăși fiul pragul, le va trece.

Doamne! ai grijă de ai mei părinți,
Să n-aibe parte ei de suferinți,
Dă-le lor viață lungă, multă sănătate,
Să nu simtă durere, s-aibă de toate.

Că m-au făcut cu trudă și durere,
Și m-au crescut cu grijă și iubire,
Mama-mi spunea doar vorbe dulci de miere,
Și m-alinta mereu înloc să zbiere.

Și tata mă strângea la pieptu-i cald,
De-atâtea ori când eram supărat,
Și m-ajuta în toate ce le-aveam
Și m-alinta, de câte ori plângeam.

Și nu uita de-a mea dulce surioară
Că-i jumătatea mea de inimoară,
Ajut-o-n viață Doamne, dă-i de toate,
Și de noroc și dragoste să aibe parte.

Căci grea e viața Doamne-ntre străini,
Când tot nimicul ți se pare-un chin,
Toate-ți sunt noi, dar tare vechi sunt toate,
Și numai de-ajutor să n-aștepți parte.