Tratat de descompunere

Eu țin în pumn cuvântul,
Sâmbure de adevăr.
Mă înghite încet pământul,
În ecou de cugetări...

Izolat în colțul minții
Stă un gând de Sine.
Savoare a existenței,
Între abis și Mine.

Nu vreau decât nimicul,
Ruinelor de soartă.
Să aud cum tace viața,
Singurătate moartă...

Pe două picioare port
Materia în dezgust.
Moștenire apăsatoare;
Oboseală fără gust.

Condamnat la existența!
E pretextul absolut.
O carare atent pavată,
Pentru sufletul pierdut.