Zi neschimbată,
Stai într-o rochie foșnitoare
De toamnă îngalbenită.
Mâinile tale sunt sângerii
Iar unghiile tale atât de albe,
Îmi spui c-ai mai vrea să stai,
C-ai mai vrea să pleci.
Îți spun: dacă pleci,
Marea e aproape,
Să ai moarte lină.
Dar dacă stai,
Am în dulap o rochie veche
De mireasă
Și niște bandaje pentru mâini,
În câteva ceasuri vei fi ca nouă.
Ai ales să nu faci nimic.
Nici să lași ziua viitoare să vină,
Nici să te preschimbi în zână.