Imi propusesem de cu seara merg la munte…a fost destul de greu sa ma hotarasc:singur, la munte…!Dar…de cat sa merg cu cineva doar asa sa nu fiu singur si cum vroiam sa urc pe munte…m-am culcat cu gandul asta si am adormit greu asa ca, evident m-am sculat la 7 deci era exclus sa prind acceleratul de 7.30…pana la urma am hotarat totusi sa iau un tren la 9.30 si m-am gandit sa urc cu telefericul ca sa compensez timpul pierdut…bun, reusesc sa ies din casa si incep cu dreptul:imediat vine autobuzul!la metrou la fel…dar nu reusesc sa urc…niciodata nu mi-a placut sa ma inghesui si sa ma imping in ceilalti asa ca astept altul cu riscul de a pierde trenul…vine si asta si am reusit cu noroc sa beneficiez inca o data de transportul in comun… la gara surprizele se tin lant:functioneaza doar 3 casierii asa ca desi nu prea sunt calatori exista niste cozi apreciabile, sunt sigur ca daca oamenii s-ar mai rari un pic, ar mai pleca doua casierite la cafea asa incat la casa ramasa, dimensiunea randului sa ramana considerabila…in final cumpar de la clasa I, casieria speciala unde nu este nimeni, ma duc la randul de langa sa le vand si lor pontul dar nimeni nu ma crede, de ce-ar parasi ei ditamai coada ca sa mearga alaturi unde este liber?In final si casierita ii invita sa vina…stupoare!nimeni nu se grabeste si se uita unii la altii cu neincredere…normal, de ce le strica ‘astia” cheful tocmai cand se simteau asa de bine?!Drumul decurge fara inciente si iata-ma printre cei cativa gorobeti care coboara in gara din Sinaia(in treacat fie spus eu am doua mari fixatii:trenul si…Sinaia; nu pot sa vad un tren fara sa simt o dorinta irezistibila sa urc in el…iar daca, intamplator, acesta trece prin Sinaia simt aceeasi dorinta irezistibila sa cobor…ciudat, cu alte mijloace de transport sau statiuni montane nu mi se intampla!)…asa…pe masura ce inaintez incep sa-mi dau seama, ca, de fapt, m-am imbracat prea gros…afara e cald, oamenii se plimba imbracati lejer iar eu cu pufoaica mea de iarna fac senzatie, daca mi-as pune si puloverul din rucsac précis as da autografe, in fine…imi dau haina jos si pornesc spre telecabina…ciudat!nici un indicator nu indruma turistul spre centrul respectiv, nu-i vorba de mine dar statiunea colcaie de pensionari occidentali de care stau agitate tot felul de pitipoance…o parte din ele se vor lansa cu siguranta intr-o furibunda viata artistica in perioada urmatoare iar daca au sanii mari vor fi cu siguranta cantarete de success(daca au volum!)…ei bine, nimic!nici langa Montana si abia cand ajung in parcarea statiei apare ceva insa…totul pare pustiu…e aproape 12!...dar vad venind telecabina…ma grabesc, urc, scarile iau bilet si ma asez langa cei patru fraieri care asteapta…jos apare un grup de elevi unguri de-ai nostri in vacanta…spun “de-ai nostri” pentru ca nu stiu deloc limba romana, cei provenind din Ungaria mai rup cate ceva engleza sau mai au cate un ghid de conversatie, ei nu…sunt foarte surprinsi ca nu se pot intelege in maghiara cu vanzatoarea de bilete dar decid rapid sa foloseasca asta in favoarea lor(are UDMR-ul o “scoala”!…) si cum printre ei sunt si vreo 2 pusti incep sa-si ia bilete de copii…un timp vanzatoarea accepta dar pana la urma ii sare mustarul cand vlajganii de 1.90 sau duduitele foarte dotate(si sa stiti ca nu sunt pedofil!)incep sa afirme(prin semne…) ca au 12 ani!...intervin si profesorii si lucrurile se calmeaza…apoi alt pocinog:nu vor sa mearga decat impreuna asa incat stam ceva timp in telecabina pana sa se stranga un numar acceptabil de turisti altii decat vorbitori de maghiara…(e foarte ciudat ca aproape n-am mers niciodata cu trenul spre Ardeal fara sa ma intersectez cu tot felul de grupuri si grupulete de tabere, cercetasi, etc unguri…PRM-ul sustine ca de fapt se face pregatire paramilitara, dar cine sta sa se uite in gura lui Vadim?ei bine, mai demult, am vazut niste chestii la “emisiunea in limba maghiara” care confirma banuielile tribunului dar despre asta, altadata…) Ajungem la “1400” si astept sa iau vehiculul mai departe…suntem vreo 5, cu toate astea un ins ma impinge si se baga in fata, cocalarul obisnuit, in trening PUMA, umflat de mici si de bere si cu pitipoanca dupa el, ce a castigat oare cu asta? Avem locuri la geam din belsug desi probabil ca nu pricepe ce vede daca nu-i explica cineva…daca s-a invatat omul ca tre’ sa fie el primul si a uitat, daca a stiut vreodata, ca imbulzeala are rost doar cand resursa e limitata, nu ar fi pacat sa-si piarda antrenamentul si sa i se atrofieze instinctele?Bun…in telecabina, pe cand ne apropriem de “cota 2000” se mai intampla ceva…langa mine sta o doamna bine imbracata si machiata de o varsta incerta(40?) care e insotita de un tanar inalt, relatia dintre ei nu e evidenta dar nici nu ma intereseaza…telecabina parcurgea ultimii metri pana in statie cand doamna, cu un aparat foto digital se apuca cu o mana de bratul meu iar cu alta se chinuie sa imortalizeze momentul, nu zic nimic, se mai intampla, insa incepe sa-si infinga unghiile tot mai adanc iar telecabina intra inauntru, dumneaei nu se lasa si focalizeaza la scandurile asezate inestetic spre acoperis, ne aflam in interiorul statiei,iar cucoana fotografia tavanul de parca se afla in Capela Sixtina! Cand se deschid usile isi da seama de greseala facuta si incearca sa-si ceara scuze…insotitorul zambeste timid, fac un semn scurt ca nu-i nici o problema, nu inteleg care a fost spilul, daca ar fi avut 15 ani mai putin si cam tot atatea kilograme in minus situatia mi-ar fi facut placere dar asa…
Este cam ora 13.00 si ma aflu la cota 2000, trecem printr-un holisor unde este improvizata o micuta sala de mese, mi-e cam foame si o ciorba parca…ma uit spre bucatarie unde admir niste boluri cu un lichid suspect denumit generic “ciorba”, costa 10 lei, normal, spor de altitudine…nu pot sa nu remarc cele cateva fire de verdeata de deasupra, spre lauda lor, ori de cate ori am mancat o ciorba pe munte, cabanierii au presarat intotdeauna niste verdeata in zeama, oricat de straniu era aspectul si de dubios gustul nu au lipsit niciodata 3 fire de leustean sau patrunjel fie el si uscat…
Ma hotarasc sa plec spre Piatra Arsa si sa mananc acolo, planuiam sa cobor apoi spre Stana Regala, asa ca ma avant la drum…constat ca sunt singurul excursionist, ceilalti se foiesc in jurul cotei…ma avant asadar si ma cocot pe versantul cu releul de telecomunicatii si apoi imi dau drumul pe grohotis spre platoul Bucegiului…bineinteles ca la sfarsit simt o durere intr-un genunchi, durere care imi aduce aminte ca puteam sa o iau linistit pe drumeagul care trece pe sub statia de telecabina si sa nu urc ca prostul o creasta pe care apoi sa ma chinui s-o cobor rupandu-mi picioarele, pe munte ca si in strategia militara incercuirea pe flancuri da rezultate mai bune decat atacul frontal dar…unde nu-i cap, vai de picioare!
Imi ia o ora sa ajung la Piatra Arsa desi pare aproape dar drumul accidentat plin de roci imi ridica probleme, de, sunt in adidasi…asa ca ma prezint direct la restaurant unde cer o ciorba si un ceai(mancasem pe drum un sandwich baban si un Mars);ultima data aici bausem un excelent ceai rusesc cum numai in armata mai gaseai…din pacate acum ceaiul are un gust intre ceaiul rusesc si ceaiul de fructe semn ca nimic nu mai e ce a fost…sa fie si asta un semn al relatiilor “speciale” pe care le avem cu “protectoarea minoritatilor” de la Marea Neagra?Ciorba e ingrozitoare, subtire, acrita cu otet, doar nelipsita verdeata si pieptul de pui dezosat corect mai salveaza situatia…in fine, surpriza placuta este pretul, 7 lei un ceai si o ciorba mi se pare ok asa incat cu un bacsis de 3 lei ajung la acelasi prêt la care m-ar fi costat o ciorba la Cota…oare o fi fost mai buna?nu cred…plec la drum:Stana Regala, este ora 2 p.m. si ceva maruntis si imi fac planul sa ajung in 2 ore ca sa nu ma prinda noaptea pe drum…nu merg prea mult si dau de rahat proaspat de urs ( presupun…nu sunt specialist!), l-am examinat, era plin de fructe de padure nedigerate se vede treaba, ursul incercase sa ramana traditionalist insa dupa atata timp de mancat prin gunoaie isi pierduse abilitatile digestive ancestrale si se alesese cu o colita…nu departe de acest amanunt o placuta avertiza:”ATENTIE, ZONA FRECVENTATA DE URSI!”…mda…iar eu eram singur, e drept pe un traseu relativ frecventat dar…nu se vedea nici un om pe nicaieri, tocmai acum imi amintesc de un padurar de la mine de la tara care fusese omorat de urs la marginea satului tocmai dupa ce iesise la pensie, ironie a soartei, omul umblase singur prin atatea pustietati si il sfasiase ursul aproape de casa lui…ma indoiesc ca animalul vrusese sa-I plateasca pentru miile de metri cubi de masa lemnoasa pe care- furase in cardasie cu primarul sau ca era un urs sovin(padurarul era ungur) asa se intamplase…deloc linistit dau sa-mi continui drumul cand dintre jnepenii aflati la vreo doua sute de metre aud niste mormaieli guturale…!!!!!!...O FI URS?!...nu stiu , stau pe loc si astept sa se mai iveasca cineva…aiurea, nu vine nimeni, asa ca incep sa fluier, ursul nu vede bine dar are auzul si mirosul foarte dezvoltate, daca insa vantul nu bate dinspre tine nu te simte si se poate pomeni cu tine in fata, se sperie si te ataca…asadar incercam si eu sa-l previn…dinspre o stana din apropiere se apropie latrand un caine, dihania este imensa neagra, saliveaza puternic, are un ochi rosu(o fi turbat?) si pare foarte bine hranit…are chef de joaca se tavaleste in jurul meu…pe de o parte ma bucur de companie dar pe de alta nu imi vine sa-l ating…javra nu se supara si nici nu insista se pune pe alergat in directia postului de retransimisie militara care se afla pe celalalt versant, coboara rapa si urca dincolo cu o viteaza fenomenala si cu o dexteritate de capra neagra, panta e abrupta si nici nu m-as incumeta s-o iau pe acolo, e drept eu coborasem culmea dar unde mie imi luase 20 de minute sa cobor, lui ii ia 5 minute sa urce si inca pe o panta foarte abrupta, aici se vede avantajul tractiunii 4X4…iarasi singur…ocolesc cu grija zona mormaielilor si incep coborarea, timpul trece, soarele incepe sa apuna, in jurul meu este pustiul absolut:nici tipenie…auzisem la cabana niste insi ca vroiau s-o ia pe aici dar nici vorba sa apara cineva in urma mea, probabil renuntasera, dupa mai bine de juma’ de ora intru in padure…mi-e frica…gasesc alte baligi de urs…odata cand eram mic si stateam la tara, incercasem sa scap de o vipie puternica de vara si intrasem intr-un codru prin care nu mai fusesem inainte…cum am intrat am simtit frigul, padurea era inalta si neagra, soarele arzator nu reusea sa patrunda, mi se facuse frig si frica…nu auzeam nici o pasare si parca, de undeva, ceva mortal imi pandea miscarile…ingrozit am taiat-o inapoi pe cel mai scurt drum, am nimerit intr-o mlastina si m-am evacuat prin noroi pana la genunchi spre marea satisfactie a mamei care nu-si dorea, fireste, sa-mi spele treningul asa curand;spre seara, vorbind cu unchiul l-am intrebat despre locul cu pricina…”Sa nu cumva sa te duci acolo, o ursoaica cu pui isi are salas acolo!”…”Ah, nu…”…mda, in disperare de cauza ma apuc sa-mi “rulez” tonurile de apel de la mobil, tot cu acelasi scop, sa-mi semnalez prezenta…cobor si iar cobor iar padurea parca nu se mai termina(de fapt, datorita pantei, poteca este foarte sinuoasa) insa, cum reusitele ma caracterizeaza ajung pana la urma in buza Poienii Stanii Regale.La cabana nu-i mare lucru: vreo 2 baietasi de bani gata isi cinstesc la terasa gagicile iar jeep-urile asteapta in apropiere, in jur sunt cateva zeci de bostani cipoliti, probabil se va organiza oaresce de Halloween iar cativa zilieri amenajeaza o terasa, admir jeep-ul Romsilva care este chiar un Hummer si inca unul destul de dotat, mai tarziu aveam sa constat ca nici politia din Sinaia nu sta mai prost ci patruleaza cu Porsche Cayenne…daca smecheria cu Loganul la pret de superlimuzina este deja istorie, pai atunci pe “harburile” astea oare cat s-o fi platit?Probabil cam cat ar costa o fregata la mana a doua din Marea Britanie complet inarmata si functionala(ceea ce nu a fost cazul cu cele cumparate de marina noastra…)Eh…las bostanii in pace si ma indrept spre oras, desi asta nu e un lucru chiar simplu(cel putin pentru mine, inteligenta si simtul meu de orientare nu sunt dintre cele mai faimoase) de ce?Se pare ca aici fusese un domeniu regal(de aici si numele) si trebuie sa recunosc ca privelistea este incredibila si de aceea mai multe drumuri si scari au fost amenajate acum aproape un secol, exista chiar niste vestigii care ar atesta ca si vrednicul imparat Franz Joszef a trecut pe aici cu diverse treburi…; ei bine lucrurile s-au schimbat destul in ultimii 80 de ani si nu neaparat in bine, lucru pe care il constat o ora mai tarziu cand drumul pietruit pe care-l urmez este brusc inchis cu niste porti inalte si cu un gard asemenea, in dreapta alt gard dar si o jandarmerie iar dincolo de el…nu-i chip oricum sa trec, este si un canal pe langa gardul respectiv iar daca as reusi sa zbor as fi bun de plata pentru violarea incintei unei unitati militare si probabil as fi doborat urgent…reusesc sa atrag atentia unui jandarm dupa ce am sarit si gesticulat ca orice primata care vrea fie prietenoasa cu semenii…mai intai sunt intrebat daca sunt singur sau suntem mai multi, i-am confirmat ca sunt singur asa ca isi putea linistit descarca arma accidental in mine, nu existau martori…iar apoi imi spun pasul:cum sa fac s-ajung iar la lumea civilizata? Insul nu se impacienteaza si-mi spune sa o iau inapoi spre munte… cum insa civilizatiile rupestre nu m-au atras niciodata insist mai departe, in fine, cica ar fi o poteca salvatoare si in 15 minute, gata…bine…o iau inapoi, oricum n-aveam ce face si am iarasi ocazia sa admir mormane intregi de gunoaie, peturi si deseuri din plastic, sunt chiar si lazi de bere complet pline cu sticle(goale bineinteles) si dupa concentratia si forma mormanelor poti sa intuiesti ca intreprinzatorii din zona(restaurante si pensiuni) au gasit o alternativa mult mai ieftina la serviciul de salubrizare; bineinteles ca asemenea cantitati de gunoaie n-aveau cum sa nu starneasca atentia ursilor si cum salbaticiunile pot pune in pericol turismul infloritor din zona, aceiasi intreprinzatori solicita raspicat autoritatilor sa ia atitudine…
In fine scap din padurea de gunoaie(erau si cativa copaci, insa asa sunt eu, surprind esentialul) si am deosebita placere sa defilez pe strada prin fata faimoasei Jandarmerii…la intrare, pe un soclu de marmura frumos amenajat, probabil pentru solemnitati, sub panoul cu numele unitatii de jandarmi, imi da onorul un dulau cum rar mi-a fost sa vad: mai mic decat javra alpina dar cu o blana gri-albastruie foarte frumoasa si deasa, se vede treaba ca pe langa abundenta hranei, beneficiase si de toate mineralele si acizii grasi necesari…si ce atitudine!...demn si cu un aer martial statea sub panou de straja cu toata determinarea care i-a facut pe mentorii sai sa reziste eroic doua mii de ani gloatelor migratoare, se citea in ochii lui hotararea de a mai rezista inca pe atat, ceea ce este bine, ar fi pacat sa emigram cu totii…placut impresionat scot celularul si vreau sa-l trag in poza…din pacate insa atrag atentia plutonierului de garda care imi solicita sa ma opresc…incepe si negocierea:ii spun ca sunt pe spatiul public, ca nu exista marcajul “fotografiatul interzis”, ca nu exista nici o lege sau alt act normativ care sa ma opreasca iar el ma intreaba de ce vreau sa-l supar, bun zic, sunt contribuabil platesc impozite si din ele esti platit si tu, zi-mi ce lege ma opreste sau lasa-ma sa-mi fac damblaua, el la fel: de ce insist eu asa de mult sa ma cert cu el?Ce mai incoace si incolo, dupa ce “discutam” vreo zece minute, il aud ca zice:”Dar ce, fotografiaza dom’le daca vrei, ce, nu te las eu?”…mda, insul vazuse cum cainele plecase iar tot “tabloul” nu mai avea nici un chichirez, te pui cu Pacala de la Jandarmerie?Il inteleg, nu le-ar fi picat bine o fotografie ca asta publicata la ziar insa nici nu ar fi fost imputabila cuiva si chiar asa ziaristi amarati avem in tara asta sa se intoarca de la munte cu “pe jos”-ul?...In fine ajung la gara, iau bilet si ma astept sa vina si trenul dar…nu!Trenul are intarzieri repetate cauzate nu vreunei defectiuni sau a drumului parcurs pana acum(vine de la Timisoara ) ci unui personal care abia se taraia din sens contrar, de la Bucuresti si caruia trebuia sa-I pastreze linia libera conform teoriei “pachetelor de trenuri”.In lipsa de ceva mai bun ma apuc sa-mi examinez biletele de tren achizitionate: si pe unul si pe altul, pe verso, se face reclama la niste firme desprinse din regionalele CFR care repara …locomotive. La fel ca si restul amaratilor care au asteptat trenul o ora, aveam in sfarsit un moment de usurare, stiam unde imi voi repara locomotiva de acum inainte! … nimic nu mi-a mai stricat cheful ajungand acasa cu un placut sentiment de multumire.