agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-18 | |
Bancomatul cu poezii - fragmente
Am găsit un cartonaș albastru pe care scrie un cuvânt vulgar,îl dobor ca într-un meci de box pentru ca fata de lângă mine să nu îl citească. Uimită, ea se uită la mine, neștiind ce se întâmplă o iau de mână și o trag după mine câțiva pași întorc capul spre ea și încep să zâmbesc spunându-i: - Nu toate cuvintele ciudate au nevoie și de o explicație. Mă uit la arcuirea genelor ei și la cei 17 ani pe care îi are continui să îi vorbesc, dar ochii mei o extrag în acest timp dintr-un fragment de poezie nescrisă în care bluza, blugii, mărgelele, pantofii și ochii sunt în totalitate verzi ea a rămas uitându-se la mine cu buzele întredeschise în care s-a încrustat un "o". Ziua este încontinuu perforată de privirile oamenilor ei fac schimburi de cuvinte și râd când au chef însă eu mă simt de parcă m-aș plimba printr-o imeensă farfurie cu spaghete caut ceva, dar nu știu ce deodată, privirea mea se lovește de imaginea unei fete care mănâncă mecanic un hot-dog ochii mei insistenți nu o pot smulge din încăpățânarea ei ei de a rămâne doar o simplă reclamă fac câțiva pași și observ un grup de fete, din cochilia sexului lor cad rând pe rând prezervative sunt sngur și agresat de reclame întorc capul și văd contracția buzelor unei tinere care își dă cu ruj gura ei ușor întredeschisă parcă ar mistifica imaginea în oglinda străzii disperat de atâtea reclame care mă agresează naufragiez pe marginea imensei farfurii cu spaghete, unde întâlnesc o tânără pe care o conving să mâncâm împreună piersici. Muștele bâzâie peste putreziciunea unui măr de lângă mine întind mâna să arunc bucata de măr în putrefacție dar muștele mi se lipesc de piele Deodată, aud vocea prietenei mele: - Cum dracu poți să scrii în halul ăsta, chinuit de muște? Părând indiferent, îi răspund: - Da! Ce-i drept, însemnez nebuniile în manieră originală. Cu gesturi lente, prietena mea deschide larg geamul. Întâmplarea cu muștele mi-a provocat reflecții. Acum scriu despre prietena mea care s-a născut din două vise dar coala de hârtie s-a umplut cu muște. COPYRIGHT BY PETRE P. BUCINSCHI
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate