ILUZIE MÃRUNTÃ


Sub haina ta, iluzie de toamnă,
Încă mai simt dorințele în rânduri,
Cum mă pătrund, cum tainic mă îndeamnă,
Cum mă sucesc, cum mă îngheață-n gânduri.

Autumnal mă-nscriu cu anii-n cârcă
Și mă transform în ceața tot mai cruntă.
De-am fost sau nu, vor ști doar cei ce urcă
Sau poate tu, iluzie măruntă.

Azi nu mai am trecut să mă învie,
Nici primăveri în Soare să mă-ncingă.
Deși mai simt suflarea încă vie,
N-am oxigen spre tine să mă-mpingă.