M-am trezit
într-o dimineață bordo
cu mâini prelungi
și fire de iarbă
colorate de soare
secătuita de suflet.
Am șters cu podul palmei
fereastra, de lacrimi,
și-am zâmbit senin
a primavară.
Mi se adună gândurile
mi-am zis
și în sfârșit
inima-mi pripeagă
pornește spre casă
tiptil.
N-a fost decât
un joc nestins
de melancolii
sângerii.