au înghețat cu mâinile pe arme,
îngenuncheați în rugăciune,
la o poală de mănăstire albastră
și dorm.
fiecare în carcera lui de gheață
ca un pom
încovoiat sub greutatea medaliilor lucitoare
ale iernii.
unul lângă altul,
zid cenușiu,
cărămidă vie,
suflă în pumni, doar-doar vor mai putea o dată
să apese trăgaciul.
dormiți în pace,
cu un genunchi în pământ și altul sprijinit de pușcă.
pământul încălziți-l sub mantale,
pentru că din ele
va încolți la anul
grâu.