copile, zburlită-i certarea
degetul ridicat nu este urcuș
din iertare au răsărit trandafiri

cu ochii întredeschiși spune ce vezi
abia coborât de pe catargul somnului

nu-i așa că lumea asta este o peșteră în care
curg ape cu maxilare care uită să spele?
auzi cum crănțăne izvoarele de susură blânde
prundișul cărnii zdrobite

dar aici este viața
cineva îți așează în brațe un taur și îți cere să rabzi
iar oasele se înclină și taie pământul ca ața
și cu ce vei pleca?

hai, arată-ți pumnul gol din care a pierit ninsoarea