Șoapte acre fug în boală
Și mă lasă de mă jelui
Pe-un butoi de smoală,
Făr’ să am cui să îi spui.

Doar matroana e cuminte,
Þigaretu-i arde în tors fir
Și o rog să mă accepte,
Ea-mi ia banii din chimir.

Mă sărută-ușor pe frunte
Și mă-mpinge pe fotoliu,
Numai sunt lucruri mărunte;
Discutate, luate ca remediiu.

Dragostea poartă pe vină,
Mireasa plânge, suspină.