agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-22 | |
P R O S T I O R A M A - EPIGRAME VECHI
Penurie veche Natura-n criză, a creat Deșteptăciunii surogat. Hieroglife Stă scris de veacuri pe-o tăblie, Că într-o țară înțelepții Au pus o taxă pe prostie Și au plătit-o doar deștepții. Combativitate În al pământului tumult, Prostia luptă și se zbate Ca să devină tot mai mult O stare de normalitate. Curiozitate Din vremea când era-n liceu, Mă tot întreb și nu-mi explic Cum naiba are capul greu, Când înăuntru-i… mai nimic. Unui dascăl fără chemare O viață-ntreagă a predat Și mulți elevi a-ntunecat! Selecția naturală Se fac selecții permanente Precum în fotbal, bunăoară: Deștepții fac aranjamente, În timp ce proștii se omoară. Ce limbă vorbim? Se vorbește românește, Ungurește, țigănește, Franțuzește și nemțește, Însă, cel mai mult, prostește. Ierarhie Nu sunt cosmopolit deloc, Nici nu înghit păreri impuse Dar astăzi, sus, pe primul loc, Văd doar prostiile traduse. Regrete târzii Procedai ca toți necopții, “Prost ca noaptea!” i-am strigat. Am jignit și e păcat, Am să-i cer iertare nopții. Prostia E plină ochi de sănătate, Nimic în lume n-o răpune, Având perfect imunitate, Tot timpul, la deșteptăciune. Dilemă Îl știam că-i prost din școală Și, cum astăzi e docent, Am o mare îndoială: Chiar există tratament? Studiu De-l studiezi mai cu migală, Vezi că potența-i cerebrală E-un univers nemărginit, Tinzând spre minus infinit. Modestie El știe că-i nepregătit Și, ca să nu ne-ncurce Și să nu credem că-i tâmpit, Vrea tot mai sus să urce. Perseverare diabolicum est El a perseverat mereu Și-a obținut, destul de greu, O diplomă-n străinătate. Acum e-un prost și jumătate! Scopul scuză mijloacele Tip bine, ce mai tura – vura! Un cap frumos i-a dat natura Și-l folosește cu mult zel Ca să se scarpine pe el. Calote Sunt cruste de grosime mare Ce-acoperă teren virgin, Indiferent că sunt polare Sau e o țeastă de cretin Unui “angel radios” Fată fină, delicată, Sclavă propriei naturi: Nu vrea capul să și-l bată, Să nu facă bătături. Injustiție Rodul unei nedreptăți, Soarta-i trase-o păcăleală: Are două facultăți Dar nici una nu-i mintală. Virtute Vă spun – și nu-s pornit pe glume – Că prostul e un fel de-artist: De n-ar fi el în astă lume, Pământu-ar fi cu mult mai trist. Alchimie În al prostiei univers De-i faci inteligenței sumă, Rezultă-un tip atât de șters Că poate folosi ca gumă. Simbioză Nu vor putea să ne dezbine Oricâți sforari în România, De ne-am avea la fel de bine Ca Răutatea cu Prostia. Convingere întemeiată Chiar când cunoaște că e prost Se știe tot la adăpost, Având – pe drept – convingeri tari Că sunt în lume proști mai mari. De gustibus… Ori merg spre cei alienabili, Ori am ajuns la mintea cloștii: Prefer pe proștii veritabili Deștepților ce fac pe proștii Multiplu E-un ins c-un creier mai de soi: Cât douăzeci de mii de oi! Scădere Chiar de-ar fi să dăm cu tunul, Tot ne paște nenorocul: Din doi proști de piere unul, Celălalt îi ține locul. Campioana Pe al pământului cuprins Prostia e de neînvins, Având doar o rivală, poate, În dura mediocritate. Întrajutorare Deși el este prost de pică, Au grijă alții de-l ridică. Narcomanie Se știe că acel drogat Trăiește-un vis de fericire, Fiind frumos, deștept, dotat, La fel ca orice prost din fire. Lumina Lumina de la aștri ca să vină Străbate drum de mii de ani lumină Dar și mai lung ar fi, de l-ar străbate, Spre minți înguste și întunecate. Circumstanță atenuantă Are omul o licență Și, atunci când îl ascult, Zic cu multă reticență: Prost o fi,,, dar nu-i incult. Circumspecție Ar fi chiar o necuviință Să-ncerci cumva să-l iei la rost, Când vezi cât suflet și silință Depune-n tot ce face prost. Drepturile omului Deși mai dăinuie frustrarea, Sperăm ca noile concepții Vor mai slăbi discriminarea La care sunt supuși deștepții. Descoperire arheologică Sub munte-n peștera adâncă, Departe-ntr-o firidă mică, Sunt doi mamuți crestați în stâncă Și scris “NUÞICA ȘI GEORGICÔ. Accident Pornit în spre Olimp la trap, Vânând nectar și-ambrozie, Căzu de pe Pegas în cap Și a făcut implozie. Catastrofă imposibilă Cât e pământ și cât e soare, Prostia e nemuritoare. De și-ar găsi cumva mormântul S-ar cocoșa întreg pământul! Nedumerire Precum s-a stabilit precis, Azi Domnul l-a chemat la El Dar nu-i clarificat de fel De ce ni l-a trimis. Nota bene Ce ați citit cuiva de-i pare De ne-nțeles, stupid, caduc, Să știți că nu-i cu supărare, Să mă întrebe, și-i traduc. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate