lași să se-ntâmple în fiecare zi ceea ce știi
că lent te devastează, ca și cum primul lucru
pe care-l faci dimineața e să apeși pe un buton
pe care scrie autodistrugere și restul zilei
n-ar fi decât o vizionare a unei numărători inverse
10-9-8... 3-2-1, bang! și totul se sfârșește
cu căderea în somn – e semn că dorința ta pulsează
ca o inimă scoasă de vie.auzi că a murit o femeie
și o iei așa pe stradă, tot înainte și la dreapta,
a patra la stânga, după magazinul cu vitrinele sparte,
în al doilea gang. soarele clocește o cârpă neagră
pe ușa de la intrare, intri prin holul galben
și gata. e frumoasă tare și așa adormită,
cu toată lumea din jur gata să ierte, să uite,
te odihnești lângă obrazul ei bun și palid.
e acolo un tânăr cu trecutul șters de un geamăt.
nu spune nimic, stă cu fața spre geam nemișcat,
visează o mânecă fierbinte și ceai de păpădie.
pe balcon o rochie roșie se zbate, își trece
peste ea privirea și maxilarele i se descleștează.
unde ne ducem? împingi perna să cadă jocul candelei
peste o carte cu poze decupate și pagini lipsă.