LIPSURI


N-ai ani să crezi că eu mă scutur
Și mă topesc încet, încet,
Ca o speranță de-nceputuri
Sau ca un suflet de poet.

N-ai timp să vezi că-n lumea mică
Destinul viu e tot mai greu,
Minunea care mă ridică
Cum mă coboară mai mereu.

N-ai nici amor să-ncurci o vară
Când toamna-mi cere spațiul tot,
Nici rouă pentru primăvară,
Priviri în care să înot.

N-ai nici putere să mă-mpături
Și să mă ți-i de partea ta
Când alții m-or dori alături,
N-ai loc destul în dumneata.


Bistrița, 11 martie 2009