E iarăși primăvară cu aerul de miere,
Întreaga galaxie coboară peste mine;
Izvoarele nasc doine din unde cristaline
Iar gândul mi se-mbracă-n dorințe și himere.

Dar Primăvara-aceasta s-a-ntruchipat în tine,
Din zările-aurite ți-a dat un nou veșmânt.
Răsari în loc de soare și-n flori mi te-ai răsfrânt -
Așa te văd acuma când primăvara vine...

Și ca să-ți fiu alături, mă zgârii prin boschete,
Mă cațăr pe colina cu zvelți cireși în floare,
Mă pierd prin liliecii cu flăcări violete,

Iar tu-mi faci semn de-aproape, și urc cu-nverșunare
Până ajung pe culme, de tine plin de sete.
Dar unde-mi ești, minune? Căci ființa ta-mi dispare...