Ca să mă auzi
cuvintele mele
se subțiază uneori
ca urma pescărușilor pe plajă.

Colier, clopoțel buimac
pentru mâinile tale suave ca strugurii.

Îmi privesc cuvintele și-mi par străine.
Mai mult decât ale mele sunt ale tale.
Se agață de vechea mea durere ca iedera.
Astfel urcă pereții umezi.
Și ești vinovată de acest joc sângeros.

Ele fug de peștera mea întunecată.
Tu doar le umpli, numai tu le umpli.

Înaintea ta au locuit în singurătatea pe care o ocupi
și sunt obișnuite, mai mult decât tine, cu tristețea mea.

Acum vreau să spună ceea ce vreau să-ți spun.
Ca tu să mă auzi cum vreau să mă auzi.
Vântul neliniștii încă le mai trântește.
Uraganele visului încă le mai pulverizează.

Simt cum se colorează cu dragostea ta cuvintele mele.
Tu ocupi totul, tu stăpânești totul.

Voi face din cuvintele mele un colier infinit
pentru mâinile tale albe, suave ca strugurii.