Mi se spune
să vă vorbesc
cu degetele
mâinilor aprinse
tocmai bune
să ardă frigul
veacului înalt
care-mi bate
în inimă
și-n urechi
cu același sânge
Mi se spune uite
trece pe lângă case
venind la tine
pe jumătate gol
lovit de bici
mâinele
ține-l treaz
pe el în
lumea lui
vorbindu-i cu
degetele picioarelor
până-ți potrivesc
deslușit
coroana depărtării
Dar cum să mă apăr
întreb
cum să mă apăr
de șarpele călcâiului
cald ca un abur
scoțând din mine
plini de mirări
ochii pământului
că mă-nvârte
muntele gândului
prin gura
înțelepților
Vorbește-le mi se spune
vorbește-le
cu degetele cuvintelor
la sfârșitul luminării
de gustul bisericii
când își ia zborul