agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-26 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Laptele ierbilor se umflă în suvenir și-n chiot,
Și inima e spuma care-a rămas din nară, Cu o cupă de vijelie până la buzele fierului, Cu pomi rupând șorțul albastru al amiezii. Dar e inscripția în miere a ochiului de ciută Și prin sălile lungi ale ecoului rătăcește o ferigă, În vreme ce domnița își scaldă câinii fluizi în voce Și pe vitralii, cerul ca un șarpe boa se răsucește. Printr-un inel pământul trece îmbibat de buclele negre Care au umplut și respirația mea și pe a ta, cetitorule, Și oceanul se târăște pe stânci ca potârnichea rănită, Până ce pe braț e o eșarfă chemarea cornului de vânătoare. Din orice pom, un obraz se apropie de iubire, Și păsări translucide radiografiază apele, Capul se răcorește în cascada de cositor a furtunii, Vorbele sunt ca lampioane în sărbătoarea pădurii. Atunci o mână tăiată trece prin trestii și prin turme Ca o scrisoare purtată prin nisip de vântul jucându-se. Și bivolii se-nalță ca orge-n încântare, Cu boturile ude în horbota de-acorduri, Cu-aripa de tenebre peste spinările joase. E-nfiorarea-n fructe a tăcerii opace Și-un somnambul se oprește la fereastra grânelor E lenta procesiune din anotimp în sâmbur, E frăgezimea, după ploaie, a tărăngilor de regrete Și în orchestra corăbiei ca un violoncel busola, În naufragiu adie un hohot de coralii. Dar pământul se deschide în alcalina boare Și e un păun de culori prin cristalele somnului, Când atâtea invizibile călătorii te leagă de-o formă virtuală, Când prin focul subteran trece carnea proverbului Și remușcarea îți înapoiază ca un torent pietrele smulse. Nu știi de-i fierbințeală sau e un ghețar la dreapta, Dar plantele se-apropie și-ți ling glezna de sare Și suflă peste tine, căldură din rădăcină Și-aduc la suprafață aurora din funduri de heleștaie. Oglinzile rămase pe colinele nopții Și cu prezența ta scumpă prin fauna polară, Și sfâșiat eretele încleștat la gura izvorului, Ai desfăcut un curcubeu din agrafa buruienii.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate