Aștept să prind aripi de zbor
După forma sufletului nemângâiat
În brațele curbate de așteptare,
Să umplu golul cu sfinte meditații.

Ca o brândușă în trupul unui vis
În care am devenit vultur,
Peste cerul tău lăcrimând din boltă,
Dau contur de stele carului mare.

Voi coborî să-mi vindec cuvintele
În căușul cald al palmelor moi,
Și ca un zburător mă voi întoarce
Cu seva buzelor arse de îndoieli.

Sunt un copil pierdut într-un oraș
Pe care-l ocrotește ceresc somnul,
Nu vreau să cresc mare niciodată
Sufletul meu nu ar mai prinde aripi.