Aerul mi-a furat haina
și se plimbă prin oraș
a fost respirat de un bețiv
s-a amețit de aburii alcoolului
și a început să vadă lumea răsturnat

Ziua mi-a furat pantalonii
și a adormit în brațele unui copac
o pasăre i-a prins în cioc
dezgolită a chemat noaptea
să se ascundă în umbrele ei

Coșmarul mi-a furat chiloții
când eram frământat de somn
și a început să colinde străzile noaptea
s-a întâlnit cu un vis insomniac
și și-au povestit aventurile nocturne

Eu am rămas gol în fața oamenilor
aceștia râdeau de mine
m-am acoperit cu hainele poeziei
de pe mine se scurgeau versurile lichide
un șobolan le-a sorbit
și s-a transformat pe loc
într-un artist

*

Artistul împărțea oamenilor
fructele dulci ale cuvintelor
au mușcat din ele
și au început să vorbească încontinuu

un pictor le-a dăruit tablouri
au pătruns în spațiile policrome
și au devastat peisajele
din ele a rămas doar negrul
ce a luat forma unei lacrime imense
în care se bălăceau nemernicii

un sculptor a făcut din materia suferinței
marmură neagră
din care a sculptat
statuia imensă a prostiei
un idiot a crezut că este o femeie ce purta doliu
a plâns pe umărul ei
și a început să flirteze cu ea

un compozitor a strâns toate sunetele naturii
le-a amestecat le-a colorat le-a mărit dimensiunea
și a compus o simfonie
pe care o auzeau doar surzii

un scriitor a scris o carte fără cuvinte
pe care au înțeles-o doar orbii
pe fiecare pagină poza strigătul
în ipostazele femeii isterice
coperțile erau din coajă de copac
iar foile din pene albe de păsări presate

un poet și-a vândut la licitație poezia
și a rămas complet gol pe dinăuntru
a chemat divinitatea
să-i umple cu Dumnezeu lăuntricul
un drac a apărut
și a pătruns în el
cu spiritul l-a extras
și l-a aruncat în canal
iar șobolanii l-au devorat
sinele s-a apucat să scrie versuri
și a zidit spațiul gol cu cuvinte.