Bancomatul cu poezii - fragmente

Mi-e rușine să spun că la 27 de ani ai mei depind de banii
părinților
să nu mă înțelegeți greșit dar eu mă pregătesc să dau marea
bătălie pentru cucerirea iraționalului
și totuși, salivez de plăcere de câte ori văd o fată,
zilele trecute mi-am făcut intrarea într-un grup de fete cu
gândul ascuns de a ajunge repede în pat cu ele
pe șleau, debutam în plin rahat
am impresia că nu mă înțelegeți!
Am să vin cu argumente culturale.
Iconografia digestivă e prezentă în toate epocile și la
toate civilizațiile
văd că nu vă lăsați impresionați
la urma urmei s-ar putea să aveți dreptate
am o imaculată intuiție că nu ați înțeles nimic.

O tânără și-a pierdut vocea
ca terapie s început să recite poezii
din când în când ține sesiuni de recitare
de atâta freamăt poetic i s-a învinețit pielea delicată
unul din admiratorii ei s-a îndrăgostit de ea, ajungând
cu timpul o fantomă a sacrificiului
tânăra a murit lângă statuia lui Ovidiu recitând poezii
nu știu dacă a fost vis sau realitate dar mie mi-au rămas
în memorie multe cuvinte cunoscute ale tinerei,
împrejmuite cu muzică dar dificil de manevrat.

În stația de autobuz, fecioare cu păr roșcat și negru, cu pielea albă și ochi arctici, printează cu gesturile lor
neastâmpărarea.
Un tânăr le strangulează cu privirea, frământând în mână
o revistă
fecioarele se foiesc puțin și prind priviri lascive de-a
lungul stației de autobuz
ceva mai încolo, un bătrân cu ochii larg deschiși rumegă
imaginea fetelor, zăpăcit de frumusețea lor
când autobuzul sosește în stație din el coboară un tânăr de culoare cu părul sârmos
fecioarele cu păr roșcat și negru scot un țipăt scurt de
exaltare.


COPYRIGHT BY PETRE P.BUCINSCHI