după ce toată lumea adoarme
și doar un lătrat de câine hoinar
mai zgârie
sub fereastra închisă
îmi iau moartea în brațe
și-o mângâi
și-i vorbesc ca unui copil care niciodată
n-a citit o poveste

ne e bine

așa lipite una de alta
de parcă am fi
un bănuț de aramă
cu două fețe
identice