agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-04-03 | |
mama introvertită aureea
(nouă dezlegări de corp) 1. eu cred că acest cerc negru care mă adună împuținată în fiecare zi într-o amforă plină cu semințe este mama 2. era o dimineață de martie când mâna mea ținea mâna mamei într-un cearceaf plin cu perle de sânge aureus și amândouă strângeam o lumânare ca pe o funie de lumină luând forma obiectelor din jur 3. într-un alt cearceaf roșu plin cu frunze albastre de neclintiri fizice picioarele mamei continuau să pășească deasupra barierelor mentale și se desfăceau din când în când pentru a lăsa o stare de captivitate virtuală să scoată primul strigăt 4. ah, și a fost odată o casă meditativă cu o gradină mică între cer și pământ unde mama întindea la soare hărți și homunculi și își aprindea o țigară scumpă sau mesteca boboci de trandafir fără ca zgomotele ființei să poată perfora nivelele de subtilitate 5. cumva, și nu întâmplător chiar mama tentaculară ghemuită în cearceaful palid, fiecare cuvânt este locul geometric de unde desprinderea de culpabilitate izbucnește cu intensitate maximă la fel ca o tăietură adâncă în burta unui manechin 6. la ora 6 și 50, în timp ce petale de fluturi măturau cearceaful plin cu mușchi smarald unde mama înflorea ca o ușă în zid, am simțit desprinderea de corpul fizic în creștetul capului ca pe o mângâiere întunecată așternută pe un corp de lumină 7. eu cred că cei paisprezece elefanți ce trag de funiile făcute din cearceafuri înfășurate strâns în jurul mamei vor să rupă cordonul ombilical dintre mine și noaptea mea 8. privesc pe fereastra de la reanimare și o văd cum pătează cearceaful albumului de familie cu incunabule mama este acel vârf de ac prin care Dumnezeu îmi umple venele cu amintiri cuantice despre starea de anxietate a poemului 9. această pată roșie de magenta aureea și această radiație calorică descrescătoare și acest cerc negru atotpătrunzător sunt mama vibrând într-o pozitivitate ce străpunge cu unghii de femeie pofticioasă pielea de cearceaf a copilului în care mă ascund Angela Furtuna http://angelafurtuna2008.over-blog.com/
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate