Te-am strigat Natașa
Iar tu mi-ai spus atunci așa:
"Ia liubliu tebia!"
N-am înțeles ce-ai spus
Și-am râs
De graiul tău neînțeles și ascuns
Și abia târziu am înțeles ceva
Și-am spus și eu ca tine așa:
"Ia liubliu tebia!"
M-ai ascultat cu luare-aminte
M-ai sărutat apoi pe frunte
Și-ai râs și tu de vorba mea
Stâlcisei eu ceva.
Și-apoi ne-am înțeles prin semne
Ca muții cu mișcari perene,
Te-am strâns în brațe , la inima mea
Și-n culmea fericirii spusei "Da"
Și-așa a început idila mea
"Ia liubliu tebia!"