agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-05-17 | |
Era mica in asta lume mare,
Un inger, fluturand aripile spre soare, Sufletul ii era plin de lumina, Lasand in urma stele pe cortina. Fuse-se lovita de fiecare data, Dar se-mpacase tacit cu aceasta soarta, Daruind din inima-i prea mare Caldura si multa relaxare. Asta era menirea ei ciudata, Sa treaca barierele de prea mandra fata, Si a privit cu ochi caprui Zenitul, Cum se contopea cu asfintitul. Hienele vorace au pandit-o-n cer, Cautand disperate sa dezlege un mister, Au asteptat pe Pamant sa coboare, Si au muscat din trupu-i plin de pudoare. Cred ca au fost foarte fericite, Aceste hiene mult bantuite, Dar au uitat un lucru esential: Ca ingerii renasc spre cer, din val. Toti aceia care i-au vrut raul, Au murit subit,contopindu-se cu haul, Si mii de stele i-au acoperit febrile, Din aripile fetei plapande si umile. Ea, a lacrimat pe propriul destin, Resemnandu-se tacuta si suferind in chin, Si a gasit calea mult visata, Devenind o mandrete de copil-fata. Acolo sus Zeii i-au aratat, Calea cea dreapta de urmat, Ingerul nostru devenind simbolul, Tuturor fetelor ce isi fenteaza rolul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate