Nu am nevoie de certitudini ; eu sunt un om
preocupat de propriul său suflet.
Nu mă îndoiesc că, pe lângă chipul și mâinile
pe care le cunosc, de sub tălpile mele mă
privesc chipuri pe care nu le cunosc,
chipuri liniștite și reale.
Nu mă îndoiesc că măreția și frumusețea lumii sunt ascunse
în orice nimic din lume.
Nu mă îndoiesc că sunt nemărginit și că universurile
sunt nemărginite, dar, în zadar mă gândesc
cât sunt de nemărginite.
Nu mă îndoiesc că astrele și sistemele astrale aleargă
prin cosmos cu un scop și că într-o zi voi fi
și eu ales să fac tot atât cât fac ele, ba
chiar mai mult.
Mu mă îndoiesc că aranjamentele provizorii continuă
și continuă milioane de ani,
Nu mă îndoiesc că interiorul are un alt interior,
că exteriorul are un alt exterior, că vederea
are o altă vedere, că auzul are un alt auz și
vocea o altă voce.
Nu mă îndoiesc că mult-plânsa moarte a unor tineri
bărbați este de prevăzut și că moartea
unor tinere femei și moartea unor copii mici
sunt de asemenea de prevăzut.
(Te-ai gândit că Viața a fost atât de bine prevăzută
și că Moartea, care este sensul întregii Vieți,
nu a fost la fel de bine prevăzută ?)
Nu mă îndoiesc că naufragiile pe mare, indiferent
de grozăviile lor, indiferent a cui soție,
al cui copil, al cui soț, tată, iubit s-a
dus la fund, sunt prevăzute, la minut.
Nu mă îndoiesc că orice este în stare să se întâmple,
oriunde și oricând, este prevăzut în inerența
lucrurilor.
Nu mă îndoiesc că Viața prevede totul în Timp și
în spațiu. Cred, însă, că Moartea e prevăzută
pentru toți.