|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Câinele lui Dumnezeu poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Nichita Stănescu [Nichita_Stanescu ]
2009-04-12
| |
Înscris în bibliotecă de Bot Eugen Iulian
El a fost câinele lui Dumnezeu;
lătra la noi cu dinți de argint
dar a murit, eheu!
și l-am găsit pe un câmp.
L-am spintecat de piele
de pielea pe care el n-o avea;
ore trei câte-și trele
l-am îmbucătățit tot așa.
Câine fără oase
câine fără carne
pe pietre luciose
l-am lătrat cu arme.
El a fost câinele lui Dumnezeu.
Nu avea nimic de animal în sine
decât numele său
și în burta numelui său pe mine.
* din ciclul "Nichita Stănescu- frumos
ca umbra unei idei", 1985
|
|
|
|