… frud misdun hapcan itsinau holaricadare derviunaere albustrate
bă trezirea E șapte și douăzeci Ai sforăit toată noaptea incantații despre dumnezeire
e timpul Sufletul se cacă Inima ejaculează bătăi de moarte în zaț
frud misdun
taci fraiere că din tine nu a mai rămas decât ochii Dar și ei sunt căcănii
Normal A venit vara Ochii ți se înverzesc
nu-mi place
și ce-mi spui mie Vreau să te văd mort Am să te ucid într-o zi
am să îți tai beregata și o să sară sânge pe pereți și pe flori
sunt poet
ești pe dracu Ești un căcat cu ochi care plagiază când viața când moartea
pe nas ți-au crescut bălării Pe limbă și-au săpat larvele canele de fugă
sunt tânăr
tânăr? poeții nu sunt tineri A – dar tu nu ești poet
bă excrement de râmă nu am lupă să te caut
când am să mă fac mare…
când ai să te faci mare o să te depravezi în ipocrizia inerției de om
o să-ți bați nevasta în timp ce-i aplici perversiunile schizofreniei
dar eu nu mă însor
ar fi bine așa Dar nu are omenirea norocul să scape de sângele tău infect
te vei infiltra în toate ramurile omenirii Vei infecta moralul și vei distruge viața
dar eu… eu… vroiam să spun că
dumnezeu mi-a spălat sufletul cu clor dar a mucegăit de-atâta scuipat