Privesc, in intunericul total
Și vad un suflet criminal,
Acuzat de nimicire
Căci mi-a furat o fericire,
Dar cum, cum aă-i las să-i faca rău
Când incălzeste sufletul meu.

Ce linii fine și frumoase
A gândurilor mele plase
Și ochii mei sunt neclintiți
Privesc la tine ca vrajiți.
De ce ma pierd acum privind,
Gâdindu-mă la tine si scriind?

Doamne, de ce ma lași să scriu asa ceva,
Când știu că nu va fii a mea?
De ce mă chinui sa privesc
Acest chip ce pare a fii ceresc?
Când ai să mă lași pe mine,
Să văd și eu cât e de bine?

Și totuși, nu pot să ma abțin
Să văd trăsăturile trupului ei fin,
Să indrăgesc a sufletului templu
Doborându-mă și dând un simplu exemplu,
Pentru cei ce indraznesc,
Ca mine.....si privesc.