Paris, o toamnă fără frunze și somn,
cină la lumina lumânărilor, pe terasă,
un Don Juan ține de mână o frumoasă fată,
vântul mi-a bătut în suflet,
alungându-mi amintirile cenușii pe valea plângerii,
iubirea ce mi-ai înscenat mă obsedează din nou-
știu că zâmbești când adormi,
două nunți și o înmormântare,
Liszt bate acordul la ora două noaptea-
înscenarea de a mă îndrăgosti
sfârși într-un lac din Geneva, în actul doi...