nu mai am încredere în mine
în oameni și nici în dragoste
o excepție fiind ura
spusă cu emfază

răbufnirea e în toată existența lumii
devoră carne umbre și gânduri
nu moare niciodată și
mă însoțește până la locul
aproape perfect
în care
și liniștea are nevoie
de cârje

argumentez

dragoste nu există
precum nici
urât și frumos
ci doar
noapte și zi
între toate astea
hălăduiesc clipele care
plimbă prin carne dorinți

nu sunt pregătit pentru asta
totul e înșelător
ba și umbra mi-am lăsat-o
în urmă și va rămâne acolo
ca un semn
deși
puteam rămâne împreună
până la ultima atingere definitivă

știu
îmi va fi greu
pentru că totul se mișcă...