Gândesc prea mult sau poate prea puțin
seduc extreme, frâng nuanțe
de eram pânză
stingeam albul în negru
de mă numeam Isis
mușcam sau lingeam
sunt femeie.

Îmi port trecutul lipit
de pielea-mi ceruză
atât de strâns încât mă doare
voi lepăda veștminte
unul câte unul
și voi renaște Eva
cea dinainte de păcat.

Sânu-mi va fi izvor
de lapte cald și viață
ce gura ta va bea
a ta Nephthys fi-voi
de vei simți foame.

Pământ uscat și negru
tânjesc al apei plânset
ploaie ești tu
și cânt
mă cheamă Neith.

"Ce va fi dacă...?"
nu știu a-ți spune
tu mă golești, mă umpli
eu îți scriu.