pentru că tu uzină cu aripi
fabrică de omorât suflete
îmi faci în fiecare dimineață nodul
la cravata cu picățele
cu precizia unei mașini de tocat germane
îți ascult discursul interminabil
cu interminabile porți de sânge
țâșnind dintr-o gură albastră
cineva iți duce gunoiul îți aruncă vesela
îți aruncă ideile coapte date in pârg
cineva iți excită orgoliul în spasme orgasmic
iți aruncă deșeuri amintiri chiloțeii roz de dantelă
ploaia filează candelabre în cartierele marginașe
oscilant nefiresc
orașul se sinucide încet dar își păstrează simțul umorului
cum iți păstrezi tu amintirile în cutiuța de vechituri
prăfuită aruncată sub pat
în timp ce eu descompun lent în mine
rugăciuni cotoare de măr
cineva iți aruncă diminețile la groapa de gunoi a orașului
iți sabotează plimbările și duminicile
fosforescența neonului iti arde în palmă
ca o incizie îți desenează hărți
despre care tu nici nu știi