agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-04-22 | |
Toate rîurile curg spre mare ca să-și astîmpere teribila lor sete
acolo unde se varsă ele mă zvârcoleam și eu în ape pline de viermișori și de mîl ape mari ca niște arcane acasa îmi puneam sare de baie în cadă și pluteam ca un rîu cu zăgazurile date uitarii apoi au venit valurile cu forța disperată a agoniei lor apa era plină de viermișori eram și eu unul dintre ei și doar sunetul potopului acoperă ce a rămas de spus * după asta aveam preocupări abstracte cum să-mi înlocuiesc sîngele din vene etc soarele umfla arpagic, la școală nu mișca nimic ca în colivia unchiului Tom iar penele puțeau a frică * Cu ochii din păcate în batiste, cu mîinile triste semnez sulurile de hîrtie igienică blazat, îmbrăcat în capodul acela liliachiu cu ochii lichefiați de atingerea luminii de jocurile ei printre picături veghez jgheaburile să nu apară vreun semn de îmbolnăvire în apă cu ocazia asta îmi citesc cu atenție semnalmentele Aștept să vină cineva să mă depaneze să nu recad în mocirla din șanțuri acolo se află și cuțitul înfipt pînă în prăsele îl mînîncă viermii de rugină aștept să vină regimentul meu care nu mai sosește * soarele era roșu ca o echimoză cugetul meu era gri și acoperit cu tulpini destul de fragede care ne picurau amarul și confuzia pînă în străfundurile lor din scoarța cerebrală aveam multe conserve care mi se păreau adevărate minunății făurite de un moș nebun și singur îmi duceam regretele bine împachetate pe străzi prin anticariate îmi îmbibam ochii și urechile ca niște molii în razele umede duceam secolul la subraț * am colți tineri și angoasa în cerul gurii leoaică tînără orbirea îmi face o invitație de dragoste promit să cunosc fericirea și intestinul gros la mine în rulotă între timp isteria arcușului îmi explodează sub țeastă apoi vine despărțirea și noptile-gheenă cînd o iau încet dar sigur la vale las doar câteva pete de cerneală pe pereți cu ajutorul lor am refăcut trecutul din razele pulsatile am înjghebat un fel de viitor
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate