lui marian voicu


moartea aștepta sub o plapumă imaginară
sfârșitul iernii
zâmbind cu nonșalanță prefabricată
spre cutia poștală cu ilustrate din nord
la centre de hematologie
se colectează sânge vienez pentru melomani
se vorbește tot mai des despre
pelerinajul sărbătorilor albastre
zeul își recunoaște prometeul
și devine el însuși muritor
libertatea culorilor concediază întunericul
de pe suprafața inconștientă a unei pânze
niciodată îndeajuns de alergică