lasă-mă să-ți scriu
despre ultima țigară
în roșul-violet al soarelui ascuns în zarea furtunii
mă simt într-o cușcă udă și clară
de jur împrejur continente de ploi
în mijlocul lor stau în aburi
deasupra gleznei se fac riduri de căldură
lumina trece prin mine
strălucește-n lacrimile perdea
fumul învăluie conturul umbrei lăsate pe vine
nemișcarea îmi eliberează patima
să curgă spre insula
în care te văd cu mâinile albastre de cerneală
încercând să ghicești răspunsul meu

la orizontul culorilor stai în hamac
și nu te mai iubesc