agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 8356 .



Luna și chiparosul
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Sylvia_Plath ]

2009-04-23  |     |  Înscris în bibliotecă de T. Constantin Georgescu



Aceasta este lumina minții, rece, și planetară.
Copacii din minte sunt negri. Lumina e albastră.
Ierburile își leapădă suferințele la picioarele mele, de parcă eu aș fi Dumnezeu.
Înțepându-mi gleznele și murmurând despre umilința lor.
Cețuri fumegoase, cu miros de alcool, bântuie în locul acesta
Despărțit de casa mea printr-un șir de lespezi de mormânt.
Nu mai văd deloc unde-au să mă ducă toate astea.

Luna nu este o poartă. E pur și simplu o față,
Albă ca dosul palmei, nemaipomenit de speriată.
Târâie marea după ea ca pe o crimă întunecată ; e liniștită
Cu gura căscată, rotundă, a deznădejdii totale. Eu aici locuiesc.

De două ori, duminica, clopotele sperie cerul –
Opt limbi mari care afirmă Învierea.
La sfârșit își băngăne grave numele, fiecare.

Chiparosul arată în sus. Are o formă gotică.
Ochii se ridică după el și găsesc acolo sus luna.
Luna e mama mea. Nu e ca dulcea și blânda Marie.

Veșmintele ei albastre slobozesc lilieci mici și bufnițe.
Cât aș vrea să pot crede în tandrețe –
Chipul palid de efigie, înnobilat de lumânări,
Aplecându-și mai ales spre mine ochii blânzi.

Am căzut de atâta de sus și de mult. Norii înfloresc
Albaștri și mistici peste fețele stelelor.
În biserică, sfinții au să se facă albaștri de tot,
Plutind cu picioarele lor delicate peste stranele reci,
Cu mâinile și chipurile înțepenite întru sfințenie.
Luna nu vede nimic din toate acestea. Ea e cheală, sălbatică.
Și mesajul chiparosului este întunecimea – întunecimea, tăcerea.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!