privește-te-n oglindă
și spune-mi ce vezi

sfârcuri de întuneric din care
țâșnesc arteziene de lapte acrit
gârla copilăriei bătute-n piroane

mai mișcă oglinda
și spune-mi ce vezi
trupul
văd trupul cum o ia la vale mereu
printre smârcuri de ani
și leșuri de curcubeie promise
o mână o spală pe alta
și-n lăturile lor crește copacul
unde gândul își caută cuib

sparge oglinda
privește-te și-nvață să vezi
o silfidă într-un ciob de cer.

Gela Enea