agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-04-26 | |
literele s-au șters demult
undeva la drum în fața casei lângă poartă cifrele pe crucea de lemn au rămas în picioare stam amândoi pe prispă jos în dreptu’ nucului era vară cald zăpușeală vorbeam mai mult el că eu ascultam si dintr-o dată așa tam-nesam mă punea să număr până la zece zii mă... ia numără tu pân’ la zece începeam oarecum hotărât unu... doi... trei... după care uitam TOTUL scoarța velină nu alta parcă se ștergea tabla în clasă și nu vedeam nimica se făcea nor rotocol bal mascat bunicu’ se pierdea și el undeva pe aproape iar în doașcă era o aiureală totală lumi stele paralele toate erau acolo în bătătură lângă nuc și eu nicăieri insistam cu ochii pe jumătate închiși o luam de la cap direct unu... doi... trei... patru... FÃRÃ REZULTAT pe dește bre că la dovleac văd că nu-I dar la mâini și picioare ești se pare întreg auzeam târziu lângă mine capul se așeza ușor pe umeri urechile se desfundau pe rând în afară V E D E A M îmi luam rușinat degetele în poală le făceam ghem apoi ușor ușor deșiram mestecându-le împrejur apăsat le așezam cu grijă la rând pe fiecare UNU... întorcând în larg pe celălalt DOI..... băgam în brazdă adânc TREI...... și așa mai departe patru... cinci... rece în cascade nădușeala urca gâfâind din avale la deal trăgeam aer în piept răsuflam și număram rușinat mai departe șase... șapte... opt... nouă... zece...... C I U D A T până nu le simțeam în buricele deștelor pe atingere și pipăite la încheietură și balamale în parte și toate laolaltă cum nasc acolo în bătătură pe prispă lângă nuc fericite cum se înnoadă urcă și coboară se înmulțesc cresc apoi pe rând fiecare nu reușeam la început au fost degetele apoi am venit eu am trecut demult dincolo de mâini și de picioare dar azi uneori duc fără să vreau mâinile pumn la piept și număr INVERS zece... nouă... șapte... cinci.... trei... doi..... unu... oale și ulcele bunicu’ doarme în cimitir pe valea vezii dincoace de pitești pe când apele clare dulci-amare cură liniștite mai departe!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate