Împart în fel și chip redutele rămase
Din așteptarea de regal sfârșit
În căutarea celei care
Inexpugnabilă rămâne și mă cheamă
Iar eu împrăștii
În colbul timpului
Secunde
Obosit

Nu văd în spate-mi cum nechează calul
Și coama răvășită-i se desfiră
Și nici deasupra vulturul
Cum cade în țeasta inamicului zdrobit
Sub cremene mi-ascund privirea
deșeuată
Din țintele prea multe și prea seci
Gemând când sabia le desparte
În sângele prea cald și-armurile prea reci

Ce vuiet, ce asalt, ce noapte
Ce șoapte înfundate
De ultimele clipe amânate
În ochiul descântat de moarte

Ploua
Și tunetele despicau genunea
Și norii se-mpingeau pe cer
Și se-ndesau șuvoaiele pe geană
Învăluindu-mă-n mister

Din iarbă se năștea tăcerea
Când icnetele mai puține
se stingeau
Dușmani și camarazi
În fine
Aveau același vis acum
sub scut
Creșteau
În firele de iarbă și plângeau