Cu ochi umili mă uit,
Mă pierd în absolutul tău;
Și umbra ta, neant brutal și trist
Ne bântuie mereu.

Nu te cunosc, nu vreau, dar trebuie.
Mă vrei, te simt și te alung.
Trăiești etern și știu că suferi,
Suprem, frumos, crud Demiurg.

Un vis subtil, o amintire,
Un praf de nea pe pleoapa ta,
Un râu ce curge în neștire,
Un roșu cald va picura prin tine.

Ai aripi usoare de înger,
Neagră mireasă duioasă;
Nu vrei să știu dar se simte:
De noi, de oameni, îți pasă.

Chip de copil tremurând,
Te joci cu suflete mari-
Le strângi la piept, te cuprind.
Te oglindești în ochi amari.