Eram mort de foame,
Mi-am pus speranțele în voi,
Nu ați venit să-mi dați din lume,
Să mă hrănesc cu vorbe soi.

Acum cu supărarea mea aș vrea
Să dau cu biciul, strigați mă!
Spuneți că vă doare pielea,
Că meritați pedeapsa ce sugrumă.

N-ați servit un biet argat,
Ce-a vrut să strige tare,
Cam cât îl ține gura în palat,
Că are sâmburi de vorbire.

Cu mare drag am pus în voi sâmânța,
Mi-ați înșelat și prins îngăduința.