agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-01 | | Nisipul se desenează singur. Sieși își e designer – colo o mână concavă, dincolo un munte convex, asociativitate străbătută de furnici cărând pretutindeni ziduri închipuite pentru așezările lumii, izbindu-ne cu valurile neadormitei comutativități dintre mări și oceane – joc de curcubee în ochii noștri, distributivitate cu ochii furnicilor, apa dându-ne vederea stocată în vederea-i atotcuprinzătoare ca noi să ne lăsăm duși de vise, să înălțăm la scara de dincolo de noi ceea ce abia se bănuie-n adânc, tot mai în adâncul adâncului, de unde ne vin tiparele identității despre care noi zicem cu îngâmfare că sunt ale noastre, și le traducem semn cu semn, piatră pe piatră. Până și ochii vulturului se coc în adâncul tăinuit al complementarității lui 0 și 1, nimicul și sinele care-și fac rocada-nerocada lor hic et nunc, căci se multiplică întotdeauna la infinit până se umple cerul cu ochi de vulturi de la care cerșim ochi, să ne umplem până-n vârful degetelor de ochi, să vedem cu degetele nevăzutul, să-l gustăm cu pipăitul, să-l pipăim cu mirosul, să-l mirosim cu auzul, să-l auzim cu pietrele intrate adânc în pietre încât cântă, auziți-le! Femeile noastre când nasc țipă. Și pietrele țipă, dar nu le aude nimeni. Le vibrează nisipul sub tălpi, iar tălpile lor ne umblă prin vise cu plecații, cu veniții, cu neveniții încă, ce purced prin noi spre alte vremuri, cu alte țipete, de bună seamă ecou în pântecele pântecelor nenăscute, vedeți-le! Privirile țipă și ele. Ascunsele ne caută risipite-n aer, iar aerul ne trădează după logica booleană, unde functorii fals și adevăr se întrec cu rapiditatea vitezei luminii, spre a ne recompune în pietrele-display-uri, iată-ne, vedeți-ne, țineți-ne aproape, nu vă puneți mintea cu fuga lor în neant. Suntem șiruri de 0 și 1 de aer, împerecheate-desprecheate-amestecate cu iubirea dintre a fi și a nu fi iubire, câmpuri cibernetice care se opresc întotdeauna la a nu fi în nisipul ce se desenează singur, sieși fiindu-și designer. Și nașterea fi-va-ne în logica booleană, Firele de nisip veghindu-ne. Și viața fi-va-ne în logica booleană, Firele de nisip trăindu-ne. Și moartea fi-va-ne în logica booleană, Firele de nisip renăscându-ne. Toate zisele și doveditele propoziții depășesc presupusele supoziții după legile logicii booleene ale multiplicării firelor de nisip structurate-n adânc, faguri între a fi și (sau) a nu fi – pentru a nu fi, spre a fi…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate