am trăit povestea mult mai târziu
când ispitele ciuguleau pedigriul
conștiintei mele
și se prindeau în horă
noaptea pe malul râului
până când inelul de logodnă
s-a tot lărgit
suprapunându-se perfect
peste cercul lor
mi s-a-ntins o mână
dar inelul nu se mai potrivea
pe niciun deget
l-am scăpat pe jos
s-a prăfuit s-a subțiat
și n-a mai fost rotund
atunci l-am prins
de creanga primului cais înflorit
și am strigat din toate puterile
că primăvara aceea cu cercei
își scutură florile
doar pentru mine.



Gela Enea