MÃR ÎNFLORIT


De unde-ai știut că voi veni,
Copac, acoperit de flori,
Þi-au spus-o-n șoaptă fluturii?
Sau, poate, glasuri de cocori
Când sfârtecau desculți văzduhul?
Sau, poate, lacrima din nori
Ce-și dau încă de tineri duhul?

Că prea frumos te-ai îmbrăcat
Și prea de bine-ți cântă-un cuc
În umbra zidului sărac
Și-n ciuda frunzelor de nuc.
Și prea ne ești de-acuma drag,
În tot mai tânăra-ți cunună
Și-n roua zorilor ce trag
Din cerul veștejit - lumină.